Gradina Japoneza Mare



Civilizaţia străveche a Chinei şi cea mai puţin veche a Japoniei au urmat alte drumuri în arta grădinilor, după concepţii cu totul specifice, descoperite de Europa abia în secolele XVIII-XIX . În China, ca reflectare pregnantă a cultului naturii, s-au dezvoltat din vechime, în strânsâ legătură cu religia. Filosofia daoistă şi mai târziu budismul îndeamnă la reîntoarcerea omului la starea lui naturală în comuniune perfectă cu universul.

Cultura chineză a pătruns în Japonia începând din secolul al VII-lea e.n. transmiţându-i şi cultul grădinilor, care a fost asimilat şi apoi personalizat, devenind o artă naţională japoneză, cu o inconfundabilă originalitate.

Grădina japoneză este simbioza naturii cu arta. Elementele esenţiale ale unei grădini japoneze sunt apa, plantele, pietrele, cascadele, pomii şi podeţele. Vegetaţia ocupă un rol secundar şi, era supusă ideii de simbol al relaţiilor interumane:

-pinii - simbolizează forţa caracterului

-prunii ornamentali – simbolizează paradisul

-bambusul - prietenia

-nuferii - puritatea spirituală

Există 5 modele de grădini japoneze:

-grădină japoneză cu lac;

-grădină japoneză din nisip şi pietre;

-grădină japoneză naturală;

-grădină japoneză cu casa ceaiului;

-grădină japoneză netedă.